Povestea Nataliiei
În căutarea stabilității într-o lume nesigură și reafirmarea identității.
Nataliia a fost nevoită să-și refacă viața și cariera în Cehia. Fostă avocată, acum refugiată, luptă pentru a-și reafirma identitatea profesională și a-și clădi un viitor.
Primul pas este un șoc
Înainte de invazia la scară largă, eram fericită. Aveam o viață împlinită în Ucraina. Aveam familia lângă mine, un scop și o carieră pe care o iubeam. Era o viață perfectă. În familia mea, ne plăcea să ne întâlnim fără un motiv anume. Ne sunam pur și simplu și ne întâlneam cu ocazia unei sărbători, a unei zile de naștere sau doar pentru a ajuta în grădină. Reuniunile de familie erau presărate cu multe zâmbete și stat la povești.
Eram avocată și-mi făceam bine meseria. Am înțeles cum funcționează sistemul, aspectele complexe ale legislației, cum să comunic eficient și să rezolv probleme. Încrederea mea era la nivel maxim. Apoi, într-o zi, rachetele au început să cadă. În acel moment, am înțeles că nimic din viața mea de până atunci nu va mai fi la fel. Planurile mele erau distruse și a trebuit să decid ce voi face.
Acum, îmi lipsește această încredere în viața personală, în viața profesională și în viitor. Fiica mea avea 12 ani atunci. Problema era că nu aveam unde să fugim de rachete. Mi-era teamă pentru viața mea și cea a fiicei mele. Așa că am ales să plecăm din țară.
Pășind în necunoscut
Primul pas este un șoc. Îmi amintesc de șirul mare de persoane de la graniță. Atât de multe femei cu copii... Era un dezastru. Trebuie să te gândești care este următorul pas. Te simți pierdut și nu știi ce să faci. Am decis să mergem în Cehia pentru că este o țară cu o cultură asemănătoare.
Îmi amintesc că mă gândeam că vom sta acolo cel mult o lună sau două. Apoi, totul va fi bine și ne vom putea întoarce. Dar, când am analizat situația, am înțeles că nu va fi posibil să ne întoarcem atât de repede.
La început, aveam ceva de lucru online, așa că puteam să fac asta și să economisesc niște bani. Eram triste și stresate, dar gazdele noastre ne-au ajutat, discutând cu noi și încercând să ne liniștească.
Au trecut repede acele luni și am știut că trebuie să încep să caut o locuință permanentă, să-mi găsesc un loc de muncă și să încep să învăț limba cehă.
„Aveam nevoie de un scop. M-am simțit atât de bine când am fost invitată de IKEA la un interviu de angajare. Mi-am dat seama că pot face din nou parte din ceva important. Că trăiesc din nou.”
Casă nouă, provocări noi
Nu e ușor când ajungi pentru prima dată într-o țară nouă. Nu știi cum funcționează lucrurile: sistemul de transport, sistemul de învățământ sau sistemul de sănătate. Nu știi nimic. Îmi era greu și să mă duc la magazin să cumpăr ceva. Sunt foarte recunoscătoare pentru ajutorul primit din partea străinilor în acele momente. Ajutor cu hainele, cu mâncarea, cu produsele de igienă. Când am obținut viza de un an, am început să facem pași mici înainte.
Am înțeles că trebuie să-mi găsesc un loc de muncă pentru a câștiga bani și a trece la pasul următor. Nu voiam doar să supraviețuiesc de pe o zi pe alta. Aveam nevoie de un scop. M-am simțit atât de bine când am fost invitată de IKEA la un interviu de angajare. Mi-am dat seama că pot face din nou parte din ceva important. Că trăiesc din nou.
Totuși, în fiecare an așteptăm ziua în care ne prelungim viza pentru a continua să locuim aici legal. Așteptarea este întotdeauna foarte grea. Trebuie să completăm diverse formulare online și să facem mai multe vizite pentru a putea primi viza pentru încă un an.
Revenirea la profesia de avocat
În prezent, diploma mea de drept este recunoscută oficial. Dar nu e suficient. Încă nu pot lucra ca avocat din cauză că nu stăpânesc bine limba cehă.
Mi-e dor să profesez, să pot explica tot ce vreau să explic, să pot rezolva unele cazuri. Visul meu este să-mi recâștig reputația profesională. Vreau să mă implic în lucruri mărețe. Vreau să obțin rezultate bune pentru compania mea și să văd rezultatele muncii mele.
Sper ca într-o bună zi să mă pot întoarce la profesia mea de avocat. Este o mare provocare pentru mine pentru că mai întâi trebuie să învăț foarte bine limba cehă și e nevoie de timp.
Dar sunt pregătită și nu o să renunț. Văd cum îi pot ajuta pe ceilalți și cum pot fi de folos. Și îmi doresc să ajut.
