Din Irak în Elveția – fă cunoștință cu Odai
Numele meu este Odai Al Fallooji. Am 42 de ani și m-am născut în Bagdad. Am o diplomă de licență în administrarea afacerilor și economie. Sunt tatăl a trei copii. Iar acum trei luni am început să lucrez și să învăț la IKEA.

Am crescut într-o familie formată din mamă, tată, două surori și trei frați. Cei mai mulți dintre ei nu mai sunt în Irak acum. Doar mama mea a rămas acolo.
Îmi amintesc multe lucruri din copilăria mea, însă multe amintiri sunt negative. M-am născut în 1979, la un an după ce Irakul a început războiul cu Iran. Apoi a apărut situația cu Kuweitul, după care lucrurile s-au înrăutățit și mai mult. Deci până acum, în mare parte, viața mea a fost foarte dificilă.
În Irak, am lucrat în domeniul construcțiilor timp de peste 10 ani. Apoi, în 2004, am început să lucrez ca supraveghetor la un depozit pentru o companie care oferă suport logistic armatei americane în Irak. După aceea, împreună cu prietenii mei am înființat o companie de construcții, eu fiind managerul.
În 2015, a fost o perioadă foarte dificilă în țara mea – în special din cauza ISIS și a grupărilor paramilitare. Au început să omoare și să răpească oameni pe baza opiniilor lor privind rasa și religia. Așa că a devenit imposibil pentru mine să rămân în Irak.
Călătoria a fost foarte periculoasă și nu a fost ușor. A trebuit să trecem din Turcia în Grecia într-o barcă mică, foarte periculoasă. Și a trebuit să mergem pe jos timp de șapte zile și să luăm un autobuz. Unele momente au fost foarte, foarte dificile.
În prezent, lucrez în logistică la IKEA. Nu mai sunt manager! Dar pentru mine asta nu contează. Lucrul important este că mi-am salvat familia. Și, pas cu pas, poate în viitor voi putea înființa o companie nouă în Elveția. Nu știu.
Vreau să rămân la IKEA. Colegii mei sunt foarte de treabă și mă susțin. Mă ajută când am nevoie de ceva sau le pun întrebări. Colegii mă fac să mă simt inclus în companie și în țară.
Visul meu este să studiez și să obțin o diplomă. Vreau și să îmi dezvolt competențele pentru a putea lăsa o amprentă în Elveția. Aș vrea să primesc și permisiunea de a călători, deoarece în Elveția refugiații nu pot călători. Aș vrea să-mi văd mama, nu am mai văzut-o de șase ani. Știu că este foarte tristă din motivul ăsta.”
OdaiIKEA, Controlul calității
Nu pot să mă întorc în Irak pentru că nu am permisiune, iar mama mea este încă acolo. Mă gândesc la ea aproape în fiecare zi. Așa că atunci când îmi este dor de acasă, stau de unul singur și mă gândesc. Nu vreau ca familia mea să creadă că renunț sau ceva de genul ăsta, așa că mă duc pe malul râului. Și stau și mă gândesc.
În timpul liber, îmi place să gătesc feluri de mâncare irakiene pentru familia mea. Dolma, în special. Îmi mai place să repar instrumente și unelte electrice. Mă pricep destul de bine, aș putea spune că este talentul meu secret. Îmi place ideea de a găsi o soluție la o problemă.
Locul meu de muncă este important pentru mine, deoarece sunt o persoană practică. Consider că munca într-un domeniu care-mi place este o bucurie, o evadare din stresul vieții. Sunt dornic și să învăț lucruri noi și să le stăpânesc, să mă susțin financiar pe mine și pe familia mea.
Este important ca oamenii să înțeleagă că noi, refugiații, nu ne părăsim casele de bunăvoie. Ar trebui să știe și că ne dorim aceleași lucruri ca toată lumea: o viață bună și sigură pentru noi și familiile noastre.”
OdaiIKEA, Controlul calității





