Din Irak în Elveția – fă cunoștință cu Aya
Numele meu este Aya. Am 27 de ani. Mi-am părăsit țara natală, Iraq, în 2009 și am plecat în Siria. Apoi, am fugit din Siria în Turcia. Acum suntem stabiliți în Elveția.
Atunci când eram în Iraq, am avut o copilărie normală. Îmi amintesc de oameni care se iubeau unii pe ceilalți și trăiau în pace. Am amintiri frumoase ale locului de unde provin. Însă atunci când războiul a ajuns în țara mea, totul s-a schimbat.”
AyaSusținătoare UNHCR
Tatăl meu a decis să plecăm din cauza mai multor evenimente care au avut loc în același timp. Unul dintre acestea a fost o alertă de atac cu bombe care a avut loc la școala mea. Atunci tatăl meu a zis: „Până aici. Nu mai putem rămâne aici.”
Când am plecat din Iraq în Siria, am sperat că aceea va fi destinația noastră finală și că ne vom găsi acolo cea de-a doua casă. Totul era în ordine. Eu și frații mei ne-am înscris la școală și, mulțumită limbii noastre, puteam comunica cu persoanele locale.
Din nefericire însă, războiul ne-a urmărit și ne-a gonit din nou, așa că a trebuit să părăsim Siria. După ce am ajuns inițial în Turcia, ne-am stabilit în cele din urmă în Elveția.
Acasă este locul în care simt că aparțin, că sunt binevenită, în care mă simt în siguranță și unde se află familia mea.”
AyaSusținătoare UNHCR
Credit: © UNHCR/Andrew McConnell
Apoi, destinul m-a adus la biroul UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați. Când au auzit că vorbesc mai multe limbi diferite, mi-au oferit șansa de a mă alătura echipei.
Sunt recunoscătoare pentru asta, pentru că așa am devenit Aya din prezent. Dacă nu aș fi trecut prin toate aceste dificultăți, nu cred că aș mai fi aceeași persoană care sunt acum.
Când am început să lucrez în Turcia, aveam obiectivul de a le arăta oamenilor că refugiații sunt ființe umane normale cu abilități, energie și putere și că aceștia pot schimba lumea în mai bine.”
AyaSusținătoare UNHCR
Credit: © UNHCR/Jean Marc Ferré
Apoi, deodată, cineva mi-a scris pe rețelele de socializare: „Bună, eu sunt Emily. Locuiesc în Geneva și vreau să ajut. Ne putem întâlni?” Am băut o cafea împreună și asta mi-a dat șansa de a-mi schimba viața.
Emily m-a ajutat să aflu de ce aveam nevoie pentru a mă înscrie la universitate. Am fost acceptată și anul acesta voi absolvi cu specializare dublă. Acest lucru mi-a dat speranța că pot rămâne în Elveția și pot avea un viitor aici.
Există ideea asta greșită că refugiații caută o viață mai bună și o situație financiară mai bună. Însă principalul motiv pentru care ne-am părăsit țările este acela de a găsi siguranța și de a rămâne în viață, care sunt drepturi esențiale ale omului.”
AyaSusținătoare UNHCR
Refugiații sunt la fel ca ceilalți oameni
Aș vrea ca oamenii să știe că toată lumea are potențial, indiferent de statutul sau de identitățile pe care nu și le-au ales.
Aș vrea ca oamenii să mă vadă ca pe o tânără care încearcă să creeze un viitor mai bun, în ciuda tuturor lucrurilor prin care am trecut. Vreau să mă considere ca pe o persoană care conduce o comunitate, nu doar ca pe o victimă.
Sunt foarte mândră. Acum dovedesc întregii lumi că și noi avem voci. Și mulțumesc UNHCR și tuturor organizațiilor care lucrează cu refugiați: ne-au ajutat să ne ridicăm vocea pentru a putea să ne exprimăm.
Simt responsabilitatea de a deveni vocea celor care sunt cufundați în tăcere și a milioanelor de refugiați din întreaga lume care doresc să vorbească despre experiențele lor.”
AyaSusținătoare UNHCR
Credit pentru fotografiile din această poveste, în ordine:
© UNHCR/Antoine Tardy
© UNHCR/Andrew McConnell
© UNHCR/Jean Marc Ferré
